Cultul sexului în publicitate, industria cinematografică, artă, literatura modernă a dus la faptul că dragostea platonică pare a fi ceva ireal. Și este percepută fie ca un mit, fie ca un ecou al obiceiurilor învechite. Dar dacă această iubire platonică există cu adevărat?
Care sunt diferențele? Cine și în ce condiții poate construi o relație platonică?
Ce este dragostea platonică? – Definiție
Iubirea platonică este un tip de sentimente profunde pe termen lung bazate doar pe intimitate spirituală, cu excluderea contactului fizic. Cu toate acestea, atitudinea față de acesta și definiția sa nu pot fi numite fără ambiguități. În special, două întrebări rămân deschise.
- Într-o astfel de relație, se presupune că nu există contact tactil (inclusiv sărutări, îmbrățișări) sau doar relații sexuale, mângâieri, preludii?
- Iubitorii au asexualitate completă (lipsa dorinței sexuale)? Partenerii încearcă în mod deliberat să suprime excitația sexuală sau folosesc metode alternative de satisfacție?
Din păcate, nu există răspunsuri certe. Acest lucru se datorează parțial faptului că acest subiect nu este deosebit de popular în psihologia relației moderne.
Pe de altă parte, filosoful, nu psihologul, a devenit descoperitorul ideii. A fost Platon, un gânditor grec antic, al cărui nume a devenit baza numelui.
El credea că există două tipuri de iubire – cerească și trupească.
Prima este platonică. Ea crește la nivelul divin, luminat, adevărat.
A doua a fost o reflectare pământească a primei și a fost întărită de instinctele animalelor. În același timp, Platon credea că intimitatea spirituală poate exista exclusiv între bărbați. Dar, după părerea sa, destinul feminin s-a limitat doar la procreație.
Cum se manifestă o relație platonică de iubire?
Adevărat, dar rar. Și cea mai mare parte este temporară. De exemplu, sentimentele adolescenților. Un cuplu se poate abține de la relațiile sexuale timp de câțiva ani, trăind un interes exclusiv spiritual și moral. Și după ce s-au maturizat, tinerii decid deja să aibă relațiile intime.
Același lucru se aplică principiului „înainte de nuntă – nu, nu”. Partenerii își testează stabilitatea sentimentelor interzicând sexul înainte de căsătorie. Cu toate acestea, după aceasta, nu mai renunță la plăcerile fizice.
Și totuși există tipuri de iubiri care pot fi numite pe bună dreptate platonice. Ele pot fi atât o alegere deliberată, cât și rezultatul circumstanțelor dominante.
Ce spune religia despre iubirea platonică?
În multe culturi și religii ale lumii, există demnități sacre care le interzic purtătorilor să intre în intimitate fizică. Și, deși astfel de oameni își dedică viața slujirii lui Dumnezeu / zeilor / universului și dezvoltării spirituale, unii dintre ei primesc dragoste pământească.
Unii susținători ai unor astfel de religii consideră acest eveniment, un test, alții pur și simplu continuă să iubească, fără a încălca legile credințelor lor. În cazul acesta, putem vorbi despre sentimente platonice.
Cu toate acestea, în astfel de chestiuni, credința nu este neapărat implicată. Refuzul de a satisface „chemarea carnală” este uneori asociat cu:
- viziune personală asupra lumii, dorința de a rezista tentațiilor pământești;
- dragoste inegală (diferite caste, interzicerea părinților);
- sentimente pentru un partener care este deja căsătorit (fără sex);
- respingerea deliberată a relației (dacă o persoană dragă este dependentă de droguri sau o persoană agresivă, de exemplu).
Aceste situații nu mai sunt asociate cu religia, ci cu opiniile personale asupra vieții, caracteristicilor culturale, fundamentelor sociale, părinților.
Iubire platonică la personale înaintate în vârsta
Evident, persoanele în vârstă au în mare parte o nevoie minimă de o viață sexuală activă.
Corpul încetează să mai aibă nevoie de o astfel de activitate și nu mai dă semnale de nemulțumire.
Dormitorul începe să fie perceput doar ca o cameră pentru dormit și odihnă.
Dacă sentimentele într-un cuplu s-au bazat nu numai pe primii ani sălbatici de activitate sexuală, vine stadiul iubirii platonice.
În această perioadă, partenerii, desigur, nu sunt interesați unul de celălalt sau de nimeni altcineva în sens sexual.
În schimb, ei se trezesc având o mulțime de experiențe de viață și:
- recunoștință pentru anii trăiți împreună (în mod paradoxal, dar în astfel de ani momentele bune sunt din ce în ce mai amintite, desi memoria umană tinde să se concentreze mai mult pe amintirile rele);
- încredere într-o persoană dragă / iubită, sentiment pe care te poți baza pe el / ea;
- conștientizarea importanței unui partener, a eforturilor pe care le depune acum sau în trecut;
- afecțiunea, care se întărește în fiecare an (și chiar dacă nu există dragoste ca atare);
- grijă, dorința de a ajuta, capacitatea de a accepta corect ajutorul. Problemele de sănătate devin din ce în ce mai frecvente și sunt mai greu de suportat. Dar sprijinul merge la un nivel calitativ nou.
Separarea de copiii adulți, activitatea redusă, înțelepciunea, timpul, apropie partenerii în vârstă, oferindu-le o nouă porțiune de sentimente profunde.
Caracteristicile fiziologice și probleme de sănătate
Pentru o anumită categorie de persoane cu dizabilități, sexul devine o interdicție medicală sau chiar un proces imposibil din punct de vedere fizic. Unii reușesc să iasă din această situație, fără a renunța la încercările de a duce o viață sexuală activă. Alții acceptă această aliniere, găsind o alternativă în apropierea spirituală în cuplul lor.
Caracteristicile psihologice sau mentale pot deveni, de asemenea, o barieră serioasă în calea intimității. Schizofrenia, atacurile de panică, traumele profunde din experiențele rele din trecut, te determină să eviți periodic sexul sau chiar să renunți la el. Deși, de regulă, astfel de pacienți încearcă să facă față simptomelor afecțiunilor lor, deoarece ei încă mai au nevoie de plăcere fizică.
